DSCN6990

Cu ocazia sărbătoririi a 155 de ani de la Unirea Principatelor Române, delegaţii ale Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria” şi Direcţiei Topografice Militare au depus coroane şi jerbe de flori la statuia lui Alexandru Ioan Cuza, dispusă în incinta unităţii.

DSC05477 155 de ani de la Unirea Principatelor Române        DSCN6992

Se împlinesc 155 de ani de la Unirea Principatelor. Un eveniment excepţional din trecutul românilor asupra căruia noi, cei de azi şi de mâine, ar trebui să ne aplecăm cu luare-aminte, căci avem multe de învăţat din paginile sale. Colegul nostru, colonelul (ret.) Constantin Chiper, istoric şi mare iubitor al trecutului nostru eroic, evocă, succint, câteva din momentele care au dus la înfăptuirea unui ideal scump tuturor românilor.

 Prin Convenţia prevăzută de Tratatul de la Paris, încheiată la Osborne, în ziua de 7/19 august 1858, s-a hotărât ca Muntenia şi Moldova să poarte numele de Principatele Unite. De asemenea, să se înfiinţeze o Comisie Centrală, cu sediul la Focşani, care să pregătească legile; tot la Focşani, urma să fiinţeze o Curte de Casaţie comună. Alte decizii importante ale Convenţiei: armatele vor primi o organizare identică spre a forma, la nevoie, una singură; fiecare ţară va avea domnul său, care va cârmui cu ajutorul miniştrilor şi va exista o adunare legislativă.

DSCN6985Prin aceasta, Convenţia devenea noua Constituţie. Conform noii Constituţii, moldovenii au ales la 5/17 ianuarie 1859 pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, ca domn al Moldovei. În Muntenia se vorbea la început de Gheorghe Bibescu şi de Barbu Ştirbei, foşti domnitori.

Învingând elementele conservatoare, reprezentanţii partidei naţionale au reuşit să aleagă ca domn, la 24 ianuarie 1859, tot pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. Un ziarist al epocii, George Valentineanu, scria: „Tot Bucureştiul era în picioare, de la Filaret şi Dealul Mitropoliei până la Băneasa, mişcat de această veste salvatoare şi strigând din rărunchii inimii: Trăiască Unirea! Trăiască Cuza Vodă! Trăiască Roşii şi Albii! Trăiască boierii şi poporul! Bucuria era în culme. Toţi îşi deteră mâna şi se sărutară ca nişte fraţi. Nu mai erau resimţite sentimente separatiste, nu mai erau partide (…). Lacrimi de bucurie ieşeau din ochii tuturor.”

A fost unul din rarele momente de concordie naţională pe care le-au trăit românii în istoria lor.

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de la care se împlinesc anul acesta 155 de ani, a fost primită cu mare însufleţire în Moldova, Muntenia şi Transilvania. Înaintaşii noştri au ştiut să împace textul Convenţiei de la Paris (din 7/19 august 1858) cu dorinţa ţării întregi. Astfel, lupta pentru unire a înregistrat un succes răsunător, dubla alegere însemnând începutul procesului de construire, pe baze moderne, a statului naţional român.

Sugestivă pentru entuziasmul populaţiei româneşti după dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza este telegrama trimisă de locuitorii judeţului Fălciu: „Fapta pe care Măria-Voastră aţi isprăvit, slobozind neamul românesc din boieresc, munca silită… este atât de mare cât nu o poate scrie niminia. Dumnezeul părinţilor noştri păstreze zilele Măriei Tale ferice. Îl rugăm să ia din zilele noastre şi a copiilor noştri şi să adaoge la ale Măriei Tale, să ne pui la cale până la sfârşit. Rugămu-te, dă-ne voie ca de acum înainte să te numim Părintele cel bine Voitor şi slobozitorul neamului ţărănesc”.