20150124_103328

Membri din Biroul Executiv Central şi ai Filialei Municipiului Bucureşti a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “ Regina Maria” au depus o jerbă de flori la statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Dealul Mitropoliei cu ocazia împlinirii a 156 de ani de la Unirea Principatelor Române (1859), moment istoric înfăptuit la Bucureşti într-o clădire a Bisericii pe locul unde se află acum Palatul Patriarhiei. 

De asemenea, au participat la un program de evenimente religioase (Slujbă de Te Deum) şi culturale.

La Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala patriarhală au fost pomeniţi domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Mitropoliţii Nifon al Ţării Româneşti şi Sofronie Miclescu al Moldovei, precum şi ceilalţi făuritori ai Unirii Principatelor Române.

Slujba a fost oficiată de către Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în prezența Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. În Catedrala Patriarhală au fost prezenţi şi Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal şi Secretarul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. De asemenea, la sfintele slujbe au  participat: Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române, Acad. Dan Berindei, Preşedintele de onoare al Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologice a Academiei Române, numeroşi academicieni, preoţi precum şi membri ai asociaţiei noastre.

coroane 4

La finalul slujbei de Te Deum, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a subliniat importanţa acestui eveniment deosebit de sfânt şi solemn din istoria poporului român pentru care astăzi s-au înălţat rugăciuni de mulţumire: „Cu ajutorul lui Dumnezeu am săvârşit această slujbă de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile Unirii Principatelor, acest eveniment deosebit de sfânt şi solemn în istoria poporului român care, anul acesta, pentru prima dată este serbat ca sărbătoare naţională; este o aniversare într-o zi de sărbătoare naţională prin hotărârea Parlamentului României”.

coroane 2 - Copy

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că acest moment trebuie aniversat la Patriarhie deoarece Unirea Principatelor s-a petrecut pe Dealul Mitropoliei, iar Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost uns ca domn al Principatelor Unite în Catedrala Patriarhală.

coroane 3 

„Noi din anul 2009 am hotărât să dăm mai multă importanţă acestui eveniment deoarece el s-a petrecut la Bucureşti. Noi am considerat că întrucât Unirea Principatelor s-a realizat într-o clădire a Bisericii care exista pe locul actualului Palat al Patriarhiei şi întrucât domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 8 februarie 1859, după alegerea din 24 ianuarie, a fost binecuvântat ca domnitor al Principatelor Unite în această Catedrală este necesar ca aici, pe dealul Mitropoliei, unde s-au desfăşurat ceasurile unirii să aniversăm cu rugăciune şi acţiune acest eveniment, dar nu singuri, ci Patriarhia Română împreună cu Academia Română – cele mai venerabile instituţii ale culturii şi spiritualităţii româneşti. Iată, astăzi, din nou împreună cu membrii Academiei Române vom vorbi despre consecinţele benefice ale Unirii Principatelor, dar aceasta după ce vom depune o coroană de flori din partea Academiei Române şi din partea Patriarhie Române la statuia lui Alexandru Ioan Cuza care se află aici în faţa altarului Catedralei Patriarhale din Bucureşti”, a spus Preafericirea Sa.

Unirea Principatelor Române a permis crearea în 1862 a statului unitar modern numit România

După Slujba de Te Deum, Patriarhul României împreună cu toți cei prezenți în Catedrala Patriarhală au mers la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza aflată pe Dealul Patriarhiei unde au fost depuse coroane de flori din partea Patriarhiei Române și din partea Academiei Române.

coroane 2

Cu prilejul împlinirii a 156 de ani de la marele eveniment care a marcat istoria ţării noastre – Unirea Principatelor Române (1859) – sâmbătă 24 ianuarie 2015, de la ora 11.30 în Sala Sfântului Sinod din Reşedinţa patriarhală, s-a desfăşurat sesiunea de comunicări ştiinţifice „Consecinţele benefice ale Unirii Principatelor Române”, organizată de Patriarhia Română şi Academia Română.

Sesiunea a fost moderată de acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române.

Apoi, a urmat comunicarea Acad. Dan Berindei, Preşedintele de onoare al Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologice a Academiei Române care a subliniat faptul că urmările Unirii de la 1859 au fost uriașe.

 Coroane 1

Alexandru Ioan Cuza, născut la data de 20 martie 1820, la Bârlad, Moldova, astăzi în România și decedat la 15 mai 1873, Heidelberg, Germania a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru Unirea Principatelor. La 05 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suzerană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern,[1] cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.[2]

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.

  1. Horia C. Matei, Ion Nicolae, Silviu Neguț, Caterina Radu, Enciclopedia statelor lumii, ediția a VII-a, București, Editura Meronia, 2001;
  2. Mircea Mâciu, Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Șuteu, Mic dicționar enciclopedic, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1986

Bibliografie: wikipedia.org