argesSemnalăm apariţia ultimului număr pe anul trecut (nr.7/2013) al revistei Argeş-Cultul Eroilor, editată de Filiala judeţului Argeş a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”.  Iată doar câteva titluri menite să ne incite la lectură: Centrul de studii şi păstrare a Arhivelor militare istorice din Piteşti, depozitarul memoriei documentare a armatei române; Mihai I; Comemorarea eroilor; Cercurile şcolare “Cultul Eroilor”; Să ne amitim de ei!; Drama profesorului Marin Z. Ghencea; Elogiu Serviciului Sanitar. Laudă medicilor argeşeni.

Dincolo de aceste titluri, vă supunem atenţiei un articol de atitudine, semnat de jurnalistul Traian Ulmeanu, la care, în ce ne priveşte, subscriem întrutotul:

Piteştenii mai în vârstă îşi amintesc de ea. În peisajul lăcaşelor de cult creştin-ortodoxe, Biserica “Sf. Nicolae” era bine individualizată: era “biserica cu ceas”. Donaţia farmacistului Ştefan Babic o făcuse celebră; ceasul poate fi văzut şi astăzi – păstrat la Muzeul Judeţean Argeş.

Biserica “Sf. Nicolae” îşi datora celebritatea unui eveniment singular în istoria ţării. Aici, la Piteşti, în acest lăcaş de cult, se săvârşise, în prezenţa domnitorului Carol I, primul Te Deum în cinstea eroilor români căzuţi în Războiul pentru Independenţă. Era ziua, rămasă în hronicul României independente, de 30 aprilie 1878.

Între atâtea evenimente care dau identitate Piteştilor, acest Te Deum, primul – repet – ţinut în România independentă, este un punct de reper în istoria noastră.

Ridicată în a doua jumătate a secolului XVIII, pe Uliţa Mare, biserica avea să fie distrusă de cutremurul din 1802. Pe 30 octombrie 1812, ea era reconstruită. Un incendiu care a cuprins centrul târgului, în seara zilei de 18 august 1848, avea s-o distrugă din nou. Sf. Nicolae, socotit ocrotitorul bisericilor, avea să facă (iarăşi) o minune: în 1864 era ridicată şi mai falnic – cu două turle. Din 1873, un ceas cu patru cadrane o făcea şi mai privită şi utilă în comunitate.

După 98 de ani de la reconstrucţie, existenţa ei se sfârşea tragic: la 29 iunie 1962 era demolată, după un referat “de specialitate” mincinos, cum că era afectată de … şubrezenie.

Ne întoarcem în zilele noastre. Cred că mulţi concitadini au observat dispariţia, din spaţiul care marca locul unde fusese Biserica “Sf. Nicolae”, a machetei acesteia. Salutată ca un gest de fixare a memoriei locului, macheta (222 cm lungime, 120 cm lăţime şi 180 cm înălţime) fusese ridicată pe un soclu şi sfinţită la 26 decembrie 2008. Macheta a dispărut fără explicaţii publice.

Întrebarea “Argeşului” este simplă: de ce a fost luată de acolo? Şi, imediat, completăm întrebarea cu o sugestie. Întrucât acest loc a fost dăruit cu o istorie sacră (prima cinstire – din partea regelui şi a Bisericii ortodoxe Române – a eroilor Războiului pentru Independenţă), este de datoria autorităţilor locale (Primăria Piteşti, în primul rând), apoi a celor culturale, să marcheze acest punct sfânt în conştiinţa neamului cu un monument pe măsură. Panoul existent astăzi este insuficient. Ar fi un gest de recunoştinţă al generaţiei de azi pentru cea care, cu preţul sângelui, a apărat fiinţa naţională…”