badulescupentru aviatorii şi artileriştii antiaerieni români care au luptat şi mulţi dintre ei au murit  pentru România în anii zbuciumaţi 1916-1920 şi 1941-1945 … iată câteva idei(similare celor scrise de  domnul Comandor(r) Prof.univ.dr. Aurel PENTELESCU), care mă obsedează, aproape zilnic, de la sosirea în ţară a primelor F-16, at the third hand!

Citez din articolul domniei sale de la pagina 187, cuprins în lucrarea „Aeronautica română în anii celui de-Al Doilea Război Mondial”, care prin strădania sa şi a Comandorului dr. Marius-Adrian NICOARĂ, o categorie de forţe ale Armatei, şi anume Aeronautica, dispune acum(2011-n.m.), pentru prima dată în istoriografie, de o lucrare unitară, în condiţiile în care România, ca ţară beligerantă în cel de-Al Doilea Război Mondial, nu dispune încă de o monografie istorică privind participarea Armatei României în marea conflagraţie!

Şi, au trecut 71 de ani !

Lucrări diverse pe această temă sunt, unele dintre acestea deosebit de valoroase sub raport ştiinţific, ca informaţie istorică şi ca interpretare a evenimentelor, dar în opinia acestor autori, o lucrare unitară, amplă, cu caracter monografic, se lasă încă aşteptată!

Din păcate, se mai discută şi azi dacă am făcut bine sau nu odată cu decizia de a trece Nistrul şi a ajunge, alături de forţele Axei, la Stalingrad, Cotul Donului, în Caucaz şi Crimeea.

Numai că, se ştie, în istorie se operează cu regula epilogului: aşa a fost! Oştaşii români morţi la Cotul Donului, striviţi de tancurile sovietice în lungul tranşeelor de apărare, au luptat pentru România, care fusese inclusă într-o alianţă, Axa Berlin-Roma-Tokio.

Ostaşii români morţi în Afganistan şi în alte teatre de operaţii similare, de dată relativ recentă, au luptat pentru România, care este azi inclusă, pe drept, într-o alianţă, NATO.

De fiecare dată, includerea României şi armatei sale în cele două alianţe amintite, s-a făcut pe criterii juste, corecte, necesare.

Din păcate, proverbul „Din cauza copacilor nu se vede pădurea” îl licităm, cu voie sau fără voie, prea des, azi.

Mareşalul Ion Antonescu a spus clar, de la început: „Ori triumfăm cu Axa, ori cădem cu Axa”. Ce minte mai lucidă, mai realistă vreţi? Dar noi l-am arestat, l-am predat sovieticilor, l-am judecat cu un aşa-zis Tribunal al Poporului, l-am condamnat la moarte şi l-am împuşcat ca pe un câine, nici azi cu un mormânt al său.

Sunt, în schimb, valabile şi astăzi hotărârile Tribunalului Poporului, creat ad-hoc la sfârşitul războiului, în 1946, de forţele malefice ale momentului!

(va urma)

040403_204104

                                        Comandor(r) Prof. Dorin IONESCU