Aspect din timpul festivitatii

I-am întâlnit prin 1956, aveam 13 ani. Erau slăbiţi, brăzdaţi, cu mâinile bătătorite, cu semnele suferinţei întipărite pe faţă. Dar zâmbetul luminos spunea: “Am biruit, ne-am întors, am supravieţuit!” Erau camarazii Tatei, colegii lui, bravii lui prieteni. Cu lacrimi în ochi, venau să-l îmbrăţişeze, să-i şoptească tot ce-au pătimit. Se întorceau din prizonierat. Din Uniunea Sovietică. Nu mulţi. Câţiva, doi-trei. Dar ceilalţi? Ceilalţi ce deveniseră? Unde era restul?… Adesea, “restul e tăcere!”.

Nemo Resideo! Niciunul părăsitniciun soldat abandonat! Iată un jurământ solemn datând din războaiele antichităţii, un jurământ făcut camaradului prizonier sau ucis în luptă.

Nemo Resideo! Nu te vom părăsi! Restul nu va fi tăcere. Nu ne vom întoarce faţa, abandonând memoria voastră, memoria bravilor dispăruţi în pustiile îngheţate ale Rusiei Sovietice. Într-adevăr. După ani de suferinţă, câţiva din camarazii Tatei s-au întors acasă. I-am întâlnit, i-am îmbrăţişat. Dar ceilalţi? Ceilalţi unde au rămas?

Nemo Resideo! Dacă nu i-am putut salva, dacă nu i-am putut îngropa în glia străbună, măcar să nu lăsăm tăcerea să înnăbuşe istoria!

Lucrările premiate azi luminează imaginea lor, dau glas celor dispăruţi. Premiul Dragalina vrea să fie o lacrimă, o floare pe mormintele lor, adesea fără cruce.

În memoria şi în numele Tatălui meu, Virgil Dragalina, mulţumesc Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria” şi distinsului juriu format din dr. Petre Otu (preşedinte), dr. Alin Ciupală, dr. Alexandru Oşca, general de brigadă (r.) Grigore Buciu şi colonel (r.) Dumitru Roman, redactorul şef al revistei “România Eroică”, pentru excelenta organizare şi judicioasa selectare a lucrărilor premiate. Felicit premianţii. Toate cele opt lucrări concurente ne fac cinste; sunt sigură că juriul a avut o alegere extrem de dificilă.

Un prinos de mulţumire Domnului colonel Dumitru Roman, care a primit ideea premiului cu entuziasm, i-a dat formă şi suflu şi a dus-o la bun sfârşit. În numele Tatălui meu, în numele familiei Dragalina, în numele familiei doctor Cornel Dumitriu, co-sposorul generos al acestui premiu, încă o dată vă mulţumesc cu recunoştinţă şi emoţie şi sper să ne reîntâlnim în 2015 cu alte lucrări valoroase, lucrări care să alunge uitarea şi să îmbogăţească cunoştinţele generaţiilor viitoare.

 

Opritsa Dragalina-Popa