buzaul-eroic         Din Buzăul eroic nr. 4/2016, revistă editată de filiala judeţului Buzău a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”, semnalăm excelentul articol “A fost odată un monument la Racoviţeni”, apărut sub semnătura colonelului dr. Mircea Tănase. La sfârşitul lunii decembrie 1916 a avut loc cea mai mare bătălie din timpul retragerii armatelor româno-ruse pe Siret. Este vorba de Bătălia de la Râmnicu Sărat, cunoscută şi sub denumirea de “Bătălia de Crăciun”. Timp de şase zile (22-27 decembrie), trupele române şi ruseşti au ţinut în loc armatele germane, zădărnicind orice încercare a acestora de a cuceri poziţiile de pe malurile Câlnăului şi a-şi deschide drum spre Moldova. Lupte grele s-au dat pe Dealul Racoviţenilor, unde trupele române făceau joncţiunea cu cele ruseşti. Cota 417, apărată de Corpul de Cavalerie Rus, a fost cucerită şi pierdută de mai multe ori de forţele Diviziei 12 bavareze, din compunerea Grupului Morgen. Până la urmă, ruşii au fost nevoiţi să se retragă spre Râmnicu Sărat şi, după pierderea acestuia, au primit ordin să se fixeze pe Siret. Românii, care se bătuseră cu vitejie în sectoarele lor de responsabilitate, au fost nevoiţi şi ei să se retragă, neputând acoperi singuri un front atât de mare.

        Ambele tabere au avut pierderi uriaşe. Nici acum nu se ştie cu exactitate câţi morţi au rămas pe aceste locuri. După stabilizarea frontului în sudul Moldovei, în vara anului 1917 autorităţile germane de ocupaţie au ridicat un mausoleu impunător pe Dealul Racoviţeni, unde au fost înhumaţi circa 4000 de germani, 3000 de ruşi şi 6 români. Alte surse vorbesc de 6623 de militari germani. După încheierea războiului, Mausoleul de la Racoviţeni, care impresiona prin măreţie şi frumuseţe, a căzut pradă vitregiilor de tot felul. “Nespusa vrăjmăşie a prostimii”, cum ar zice cronicarul Grigore Ureche, s-a abătut şi asupra acestui monument. Lăsat la mâna localnicilor hrăpăreţi şi fără frică de Dumnezeu, abandonat de autorităţi, cimitirul s-a degradat, gardul a dispărut, iar monumentul a fost demolat. Aşa se face că monumentul nici nu a mai fost inclus pe listele cu operele comemorative de război întocmite în anii 1984-1988. “Astăzi – constată colonelul dr. Mircea Tănase – pe amplasamentul vechiului monument se mai află doar ruinele fundaţiei, vizibile însă de la mare distanţă, datorită proeminenţei dealului pe care sunt situate. Însă ele nu mai spun nimic celor care trec nepăsători prin zonă şi nu mai au de unde să afle că pe Dealul Racoviţenilor, la cota 417, odihnesc uitaţi de timpuri şi de semeni aproape 7000 de eroi, căzuţi în marea Bătălie de Crăciun, din 1916, una din marile confruntări ale Primului Război Mondial. Iar dacă mobilurile acesteia au fost cu siguranţă străine celor mai mulţi dintre ei, era de datoria celor care au supravieţuit şi a urmaşilor acestora să le cinstească cum se cuvine suprema jertfă, indiferent de care parte a baricadei au luptat.”

         De prisos să mai spunem că trista poveste a Monumentului de la Racoviţeni este nu numai o pledoarie pentru reconstrucţia fostului mausoleu, ci şi o lecţie de învăţat, de luat aminte, pentru generaţiile de azi şi de mâine. Şi când spun asta, mă gândesc la minoritarii maghiari din Ardeal şi la câte blestemăţii au făcut în anii din urmă, profanând şi maghearizând monumente şi cimitire ale eroilor români din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna.

Colonel (r) Dumitru Roman

Explicatii foto:

racoviteni-1Monumentul de la Racoviteni, aşa cum arăta în perioada interbelică

ruine…şi aşa cum arată astăzi !